Agent MI5 dezvăluie adevărul despre moartea Prințesei Diana în 1997

Când un bărbat de 80 de ani decide să spună adevărul despre trecutul său întunecat, lumea se oprește din mers. John Hopkins nu este un bunic obișnuit care își petrece bătrânețea citind ziare și hrănind porumbeii în parc. Vreme de aproape patru decenii, acest om a trăit în umbra celor mai mari secrete ale Marii Britanii, purtând pe umeri povara unor fapte care ar putea zgudui din temelii una dintre cele mai respectate monarhii din lume. Dar ce anume l-a determinat să rupă tăcerea după atâția ani?

Mărturisirile sale nu sunt simple povești de adormit copiii, ci dezvăluiri care ar putea rescrie istoria recentă a Casei Regale britanice. Hopkins vorbește despre o lume paralelă, unde ordinele vin de sus și unde loialitatea față de Coroană înseamnă mai mult decât propria conștiință. În această lume, unii oameni dispar pur și simplu, iar alții mor în circumstanțe care par întâmplătoare, dar care ascund adevăruri mult mai întunecate. Ce secrete atât de mari a păstrat acest bărbat încât acum, la sfârșitul vieții, simte nevoia să le dezvăluie?

Fostul agent MI5 susține că între 1973 și 1999 a fost implicat în 23 de asasinate comandate de Agenția de Informații britanică. Hopkins nu vorbește despre misiuni în țări îndepărtate sau despre spioni străini, ci despre eliminarea unor persoane chiar pe teritoriul Regatului Unit. Printre aceste victime se numărau politicieni incomozi, jurnaliști prea curioși, lideri de sindicat și activiști care puneau întrebări nepotrivite. Dar una dintre aceste victime se detașează de celelalte prin statutul său special.

Prințesa Diana, “Prințesa Inimilor”, a murit într-un accident de mașină în Parisul din 31 august 1997, alături de iubitul ei Dodi Al-Fayed. Însă Hopkins susține că ceea ce lumea a crezut că a fost o tragedie cauzată de viteza excesivă și hărțuirea paparazzi a fost, de fapt, o operațiune atent planificată. Conform mărturisirilor sale, Diana era singura femeie pe care a asasinat-o vreodată și singura membră a familiei regale pe care a fost nevoit să o elimine.

“Știa prea multe secrete regale. Avea de gând să facă publice cu tot felul de afirmații puternice”, declară Hopkins. Potrivit fostului agent, ordinul de eliminare a venit direct de la prințul Philip, iar misiunea trebuia executată astfel încât să pară un accident. Hopkins mărturisește că, deși nu mai omorâse niciodată o femeie, cu atât mai puțin o prințesă, a respectat ordinele: “Am făcut-o pentru Regină și Patrie.”

Fostul agent MI5 face și alte acuzații grave la adresa sistemului britanic, susținând că nu există presă liberă în Marea Britanie. “Jurnaliștii britanici răspund tuturor editorilor care răspund oligarhilor care doresc toți să fie făcuți cavaleri de către familia criminală de la Palatul Buckingham”, declară Hopkins. Această afirmație aruncă o lumină sinistră asupra modului în care informațiile sunt controlate și manipulate la cel mai înalt nivel.

Întrebat de ce nu a refuzat să execute ordinul sau de ce nu a dezvăluit complotul la acea vreme, Hopkins explică că “agenții MI5 jură credință Coroanei, nu putem fi imparțiali când vine vorba de familia regală”. El susține că, în cel mai bun caz, ar fi fost acuzat de trădare, iar în cel mai rău caz, prințul Philip i-ar fi făcut “o viață îngrozitoare”. Cel mai important martor al cazului, șeful lui Hopkins, a murit de un atac de cord la începutul anilor 2000.

Acuzațiile lui Hopkins nu sunt singurele de acest fel. Mohamed Al-Fayed, tatăl lui Dodi Al-Fayed, a susținut ani de zile că accidentul a fost organizat de MI6 la îndemnul prințului Philip. În 2006 și 2007 au fost deschise două anchete oficiale privind împrejurările morții prințesei Diana. Pe 7 aprilie 2007, un juriu a hotărât că decesul a fost cauzat de maniera neglijentă de conducere a șoferului Henri Paul și de hărțuirea fotografilor paparazzi. Dar mărturisirile lui Hopkins ridică din nou întrebări despre adevărata cauză a tragediei care a șocat lumea întreagă.

Aceast website își păstrează o poziție neutră pe scena politică, fără a susține partide sau ideologii. Materialul are un caracter pur informativ și de reflecție. Recomandăm analizarea mai multor puncte de vedere pentru o înțelegere completă și nuanțată a subiectului.