Primele reacții au venit în toiul nopții, iar tonul lor a spus tot. „Este apocalipsa. Aici și acum. Următoarele luni pentru importatorii de gaze vor fi un măcel”, a spus unul dintre traderi, într-un moment în care piețele abia începeau să înțeleagă amploarea șocului. În Europa și Asia, oamenii din energie s-au trezit direct într-un scenariu pe care mulți îl considerau de neimaginat, iar primele calcule au arătat imediat că lovitura nu este una mică, iar de aici totul a luat altă turnură.
La câteva ore distanță, vocile din industrie vorbeau deja despre un coșmar devenit realitate. Anne-Sophie Corbeau, fostă șefă a analizei pieței gazelor la BP, acum cercetătoare la Center on Global Energy Policy al Universității Columbia, a rezumat totul fără ocolișuri: „M-am trezit în această dimineață și m-am gândit: «Nu, vă rog, nu»”. Apoi a venit și fraza care a ridicat și mai mult tensiunea, însă lucrurile nu s-au oprit aici.
Abia în acel moment s-a văzut ce a declanșat panica: complexul Ras Laffan din Qatar, unul dintre cele mai importante puncte din piața mondială de LNG, a fost lovit de atacuri cu rachete iraniene. Potrivit textului citat de Financial Times, Iranul a lansat două valuri de atac, mai întâi miercuri noaptea, apoi din nou joi dimineață. Pentru traderi, șocul a fost uriaș, pentru că din acest loc pleacă, în mod normal, o cincime din gazul natural lichefiat al lumii, iar ce a urmat a stârnit reacții.
Ras Laffan nu este un terminal obișnuit, ci un gigant industrial aproape de trei ori mai mare decât Parisul, construit în decenii și cu investiții de sute de miliarde de dolari. Aici, rezervele uriașe de gaze ale Qatarului sunt transformate în combustibil suprarăcit și trimise pe piețele lumii. Tocmai de aceea, orice avarie serioasă aici lovește instant în Europa și Asia. De data aceasta, impactul a fost văzut imediat în cifre, iar replica piețelor a venit fără întârziere.
Prețurile gazelor în Europa au sărit cu 30% chiar la redeschiderea piețelor și, potrivit textului, s-au dublat de la începutul războiului. În același timp, petrolul a urcat cu 10%, până aproape de 119 dolari pe baril, pe fondul temerilor că atacurile asupra infrastructurii energetice ar putea continua, scrie Antena 3. În spatele acestor salturi este o teamă simplă: lunile următoare ar putea aduce lipsuri serioase și o concurență agresivă pentru fiecare transport disponibil, dar abia atunci s-a văzut adevărata problemă.
QatarEnergy a declarat pentru Reuters că două dintre unitățile sale LNG, în care ExxonMobil este co-investitor, au fost atât de afectate încât reparațiile ar putea dura între trei și cinci ani. Compania estimează pierderi anuale de 20 de miliarde de dolari și spune că va fi obligată să anuleze contracte pe termen lung cu Italia, Belgia, Coreea de Sud și China. Iar volumul de gaze pierdut acum înseamnă aproximativ 17% din întreaga capacitate a Qatarului, iar de aici ecuația s-a complicat și mai tare.
Lovitura vine într-un moment prost pentru toată lumea. Europa depinde tot mai mult de LNG după reducerea livrărilor rusești prin conducte, iar acum riscă să intre într-o cursă directă cu Japonia, Coreea de Sud și alți cumpărători asiatici pentru cargouri limitate. Un trader a spus că presiunea pe prețuri ar putea continua până în 2027, iar reumplerea depozitelor europene în această vară devine mult mai dificilă. În Asia, unele zone se confruntau deja cu penurii și raționalizări, însă situația nu se oprește aici.
Tom Marzec-Manser, expert LNG la Wood Mackenzie, a admis că scenariile anterioare nu mai stau în picioare. Dacă înainte se vorbea despre o posibilă reluare a producției în aproximativ 40 de zile, acum concluzia este alta: „dar acum este clar că acest lucru nu mai este posibil”. În plus, și planurile Qatarului de a extinde masiv Ras Laffan, prin încă șase unități de lichefiere, vor fi amânate. Asta înseamnă că lipsa de gaz nu pare o problemă de câteva săptămâni, ci una care poate ține luni bune, iar finalul e și mai dur.
Anne-Sophie Corbeau avertizează că nu există o înlocuire simplă pentru gazul qatarez fără complicații politice majore, mai ales că deja apar voci care cer relaxarea interdicțiilor privind gazul rusesc. În paralel, tot mai multe țări revin la cărbune, iar unele situri industriale din Asia de Sud-Est sunt forțate să reducă producția sau să se închidă. Laurent Segalen a rezumat brutal noua realitate: „Lumea energiei se va diviza între cei care au și cei care nu au”.
Aceast website își păstrează o poziție neutră pe scena politică, fără a susține partide sau ideologii. Materialul are un caracter pur informativ și de reflecție. Recomandăm analizarea mai multor puncte de vedere pentru o înțelegere completă și nuanțată a subiectului.
