Valentin Ștefan, șeful Poștei Române, a ieșit în față cu un mesaj care, la prima vedere, pare doar o discuție despre bani și proceduri. Dar dincolo de cifre, el a descris o tensiune care se strânge de luni bune: un serviciu uriaș, cu milioane de oameni implicați, poate ajunge să nu mai fie ținut în picioare doar din obișnuință. Ce anume îl apasă atât de tare și de ce tocmai acum? Urmează partea care schimbă totul.
Într-o conferință de presă de joi, Ștefan a lăsat să se înțeleagă că nu e vorba doar despre un simplu contract, ci despre o operațiune cu reguli stricte, riscuri și cheltuieli ascunse. A pomenit inclusiv de securitate, de infrastructură și de curse zilnice cu numerar, ca și cum instituția ar face, în paralel, treabă de bancă. Iar când un director spune „povară”, rar o face întâmplător. Așa că întrebarea devine inevitabilă.
Abia aici apare miza: Poșta Română ar putea să nu mai ducă pensiile și ajutoarele sociale la ușă, în forma în care românii s-au obișnuit de ani de zile. Ștefan a spus direct, citat de stiripesurse.ro: „Pentru Poşta Română ducerea de pensii reprezintă o povară. Nu este un business sustenabil, sunt costuri foarte mari.” Și a explicat că mașinile trebuie dotate cu sisteme cerute de Legea 333 — safe, buton de panică, dispecerizare. Dar nu acesta e costul cel mai surprinzător.
Directorul a mutat apoi reflectorul pe ceea ce numește adevăratul „motor” din spatele operațiunii: gestionarea uriașă de numerar. „Nu exagerez, dar cred că cele mai mari centre de procesare de cash din ţară sunt deţinute de Poşta Română”, a spus el, tot potrivit stiripesurse.ro, subliniind că aceste cheltuieli există „exclusiv pentru parteneriatul cu Ministerul Muncii”. Cu alte cuvinte, instituția ar susține o infrastructură națională doar ca să poată plăti la timp. Și urmează partea care lovește în plin.
Deși Poșta încasează lunar în jur de 60 de milioane de lei pentru distribuirea acestor drepturi, Ștefan spune că o felie mare din sumă se evaporă rapid pe un motiv pe care puțini îl iau în calcul: procurarea banilor fizici. „În aceşti bani, compania are undeva spre 20% cheltuieli cu achiziţionarea de cash”, a explicat el, arătând mecanismul: banii intră în conturi, dar trebuie transformați în numerar, iar asta costă. Practic, nu e suficient să ai bani pe hârtie. Trebuie să-i obții în bancnote.
Și aici vine cifra care schimbă perspectiva asupra întregii povești: în primele două săptămâni ale fiecărei luni, Poșta ajunge să cumpere cam 5% din masa monetară a României, potrivit șefului companiei. „Banii ăştia trebuie să vină de undeva şi nimeni nu ţi-i dă gratuit. Nici măcar statul nu ţi-i dă gratuit”, a punctat el, menționând că numerarul e luat de la bănci, Trezorerie și Banca Națională. Din cei 60 de milioane, „cam 15-20% merg către alţi concurenţi”. Iar de aici se ajunge la un pas politic.
Soluția pe care o cere conducerea Poștei nu e o renegociere discretă, ci o competiție pe față: Ministerul Muncii să scoată serviciul la licitație deschisă. Ștefan susține că o astfel de licitație ar arăta că prețul actual e, de fapt, sub nivelul pieței și că ministerul ar avea parte de un „discount”. „Aşteptăm să se facă acea licitaţie, să dicteze piaţa care este cifra corectă”, a spus el. Dar ce se întâmplă cu oamenii care încă depind de poștaș?
În prezent sunt aproximativ 4,5 milioane de beneficiari de pensii, alocații și indemnizații, iar dintre pensionari, 40–45% primesc încă banii în numerar, prin poștași. Chiar dacă veniturile din aceste convenții sunt importante pentru Poștă — Casa de Pensii aduce 36–37% din încasări, iar ANPIS 7–8% — Ștefan susține că pierderea serviciului ar putea fi „un lucru bun”, fiindcă tocmai distribuirea pensiilor ar genera „principala cheltuială a companiei”. Iar dacă licitația chiar vine, abia atunci se va vedea cine poate duce greul.
Aceast website își păstrează o poziție neutră pe scena politică, fără a susține partide sau ideologii. Materialul are un caracter pur informativ și de reflecție. Recomandăm analizarea mai multor puncte de vedere pentru o înțelegere completă și nuanțată a subiectului.
