În România, sunt puțini oameni care pot opri conversațiile dintr-o singură frază, iar Gigi Becali reușește asta de fiecare dată. De data aceasta, însă, nu e vorba despre fotbal sau despre o replică aruncată la nervi, ci despre ceva ce a stat ascuns mult timp, ca o ușă încuiată pe care nimeni nu a îndrăznit s-o deschidă. Becali spune că abia acum poate explica ce l-a lovit cu adevărat și de ce a tăcut atâția ani… iar aici începe curiozitatea.
Totul s-a spus în fața camerelor, cu un aer de „n-am ce să mai pierd”, ca și cum cineva i-ar fi cerut, în sfârșit, să pună cap la cap o poveste veche. În spatele declarațiilor, se simte un amestec de ambiție, orgoliu și o surpriză care încă îl roade. Pentru că, înainte să ajungă în punctul în care îl știe toată lumea, Becali avea un plan care ar fi schimbat complet ce vedeau românii la televizor… și exact aici urmează răsturnarea.
Subiectul real e un proiect ținut la sertar: ideea unui post numit „Becali TV”, pe care Gigi Becali spune că l-a urmărit ani la rând. Nu era o simplă televiziune cu știri și scandaluri, ci una construită după reguli rigide și o direcție clară, dincolo de moda pieței. El își imagina un post „altfel”, cu o disciplină pe care puțini ar fi acceptat-o. Iar ce a vrut să impună, concret, ridică sprâncenele imediat… stai să vezi.
În viziunea lui, imaginea de pe ecran trebuia controlată la milimetru, mai ales când venea vorba despre prezentatoare. Becali a explicat că nu accepta ținute considerate provocatoare și că standardul era „decența”, fără negocieri. „Nu au voie femeile să vină cu decolteuri, înțelegi? Am zis să fie îmbrăcate decent, înțelegi?”, a spus el, în declarații preluate din intervenția sa publică. Doar că această regulă era abia începutul, iar următoarea idee împingea proiectul în teritoriu neașteptat…
Cea mai radicală parte a planului nu ținea de decor sau de moderatori, ci de sunetul televiziunii. În timp ce alte posturi se bat pentru rating cu orice gen muzical, Becali susține că ar fi mers pe o singură direcție, fără compromisuri. „Nu exista niciun fel de altă muzică, nici măcar populară, numai muzică religioasă băgam. Și așa am scris acolo.” O asemenea grilă ar fi făcut postul imposibil de confundat cu altceva. Numai că, exact când părea că totul poate porni… a apărut blocajul.
Becali spune că s-a lovit de refuzul Consiliului Național al Audiovizualului, iar lovitura a fost directă: proiectul nu trece. El povestește că nu a fost doar o respingere, ci un semnal că ideea, în forma propusă, nu avea nicio șansă. Și totuși, dacă te gândești la încăpățânarea lui Becali, e ușor de ghicit că n-a acceptat verdictul din prima. A încercat să întoarcă decizia, convins că poate convinge autoritatea… dar aici vine partea personală.
În relatarea lui, Becali indică și cine era la vârful CNA în acea perioadă și de ce crede că a fost tăiat din start. „Am vrut să fac Becali TV și ăla, Dumnezeu să-l ierte, cum îl chema, ginerele lu’… Ralu Filip. Nu a vrut, mi-a respins. Am făcut reexaminare și iar mi-a respins”, a spus el. Apoi a insistat că motivul invocat era legat de „concept”. „Nu, au zis că nu, domnule… Conceptul. Eu am zis acolo că aveam conceptul.” Și cu asta, planul s-a închis… cel puțin atunci.
Deși „Becali TV” a rămas la stadiul de intenție, Becali lasă impresia că nu a renunțat la ideea de a apărea din nou constant pe ecrane, măcar în alt format. Într-o discuție recentă, el a vorbit cu Dan Diaconescu despre o posibilă colaborare și a aruncat în joc televiziunea, TikTok-ul și chiar o glumă despre politică. „O să ai și tu televiziune ca lumea. Și facem TikTok. Și intrăm la guvernare împreună și cu tine. Pregătește-te! Eu nu prea mai merg la televiziuni, dar la tine vin!”, i-a transmis Becali lui Diaconescu. Iar întrebarea rămâne: e doar o promisiune aruncată la cald sau începutul unei reveniri?
Aceast website își păstrează o poziție neutră pe scena politică, fără a susține partide sau ideologii. Materialul are un caracter pur informativ și de reflecție. Recomandăm analizarea mai multor puncte de vedere pentru o înțelegere completă și nuanțată a subiectului.
