Într-o dimineață obișnuită, mii de familii au primit o veste care le-a răsturnat planurile.
Viorel Iliescu a relatat cum oameni care se bazau pe o anumită siguranță financiară se trezesc
brusc în fața unei incertitudini totale. Părinții sunt cei mai îngrijorați, iar tensiunea crește
cu fiecare zi care trece. Ceva se mișcă în spatele ușilor închise ale administrației, iar consecințele
sunt deja simțite în casele oamenilor obișnuiți.
Nicoleta, o mamă care luptă zilnic pentru copilul ei, a fost una dintre primele care a înțeles
ce se petrece. Familia ei riscă să piardă o sumă considerabilă lunar, iar ea nu e singura în
această situație. Sute de mii de oameni se află în aceeași barcă, iar răspunsurile pe care le
caută nu vin ușor. Dar ce anume s-a schimbat? Care este adevărul din spatele acestei crize?
Răspunsul este mai complicat decât pare. Autoritățile au decis să redefinească modul în care
se evaluează persoanele cu dizabilități și boli cronice. Noile criterii de încadrare în gradele
de handicap au dus la o situație paradoxală: oameni cu afecțiuni grave riscă să fie declarați
„vindecați din pix”, doar pentru că documentația medicală solicitată de comisii este incompletă.
Asociațiile de pacienți trag un semnal de alarmă pentru aproximativ un milion de cetățeni care
au un grad de handicap în România.
Mecanismul este ingenios, dar devastator. Atunci când Comisia de evaluare cere doar anumite
documente medicale și omite altele, pacientul se prezintă cu o imagine incompletă a stării sale
de sănătate. Nicoleta explică situația cu claritate: „În momentul în care pacientul primește de
la Comisie să vină doar cu referat pe hematologie și alergologie, de exemplu, omițându-l pe cel
de psihiatrie, de gastroenterologie sau pe cel de dermatologie, atunci ca atare va avea un grad
inferior de handicap și va pierde indemnizația”. Rezultatul? Familii care pierd sute de lei lunar,
iar copii cu boli rare rămân fără asistență personală.
Reevaluările periodice au devenit o sursă de anxietate pentru pacienți. Reprezentanții acestora
relatează cazuri în care testările sunt superficiale și nu reflectă realitatea medicală. Un
reprezentant al pacienților a descris situații șocante: „Au existat situații în care Comisia a
întrebat pacienții dacă pot ține în mână un anumit obiect. În cazul în care au confirmat, atunci
au fost declasificați și trecuți la gradul accentuat, ceea ce înseamnă că nu mai pot avea asigurat
asistent personal”. Aceste evaluări rapide și aparent arbitrare transformă vieți în câteva minute.
Experții observă o problemă structurală mai profundă. Spre deosebire de alte state europene unde
accentul cade pe integrarea socială și profesională a persoanelor cu dizabilități, România nu
dispune de infrastructura necesară pentru a sprijini această integrare. Pentru cei cu boli rare,
situația este și mai critică: criteriile au devenit mult mai restrictive, iar posibilitățile reale
de a se integra în societate sunt aproape inexistente. Oamenii se simt prinși între doi pereți.
Autoritățile susțin o perspectivă diferită. Reprezentanții Autorității pentru Protecția Drepturilor
Persoanelor cu Dizabilități (ANPDPD) argumentează că noile criterii au scopul de a ajuta pe cei
cu dizabilități reale și de a preveni abuzurile sistemului. Ei menționează introducerea unor scale
de evaluare a funcționalității, inclusiv pentru autism, ca o îmbunătățire. Oficialii îndeamnă pe
cei nemulțumiți să utilizeze căile legale de atac, spunând: „Dacă există situații în care oamenii
simt că nu le-a fost luat în considerare toată situația medicală îi îndemn să se adreseze ANPDPD.
Dacă există o decizie a Comisiei Județene pot să o conteste, e dreptul lor”.
Cifrele vorbesc de la sine. În prezent, aproximativ un milion de cetățeni sunt încadrați într-un
grad de handicap în România. Ilie Bolojan a menționat recent că numărul persoanelor cu dizabilități
este de aproximativ 957.000, adăugând o perspectivă financiară asupra situației: scutirea de impozit
pe proprietate acordată acestei categorii a generat o situație în care circa 10% din fondul construit
al țării nu este impozitat. Sistemul se află sub presiune din mai multe direcții, iar reformele
aduc mai mult haos decât claritate.
Conflictul dintre bună intenție și realitate rămâne nerezolvat. Părinții continuă să lupte pentru
copiii lor, pacienții se pregătesc pentru reevaluări pline de incertitudine, iar autoritățile
insistă că totul merge conform planului. Între timp, mii de familii așteaptă răspunsuri și speră
că sistemul va găsi o cale mai dreaptă și mai umană de a evalua nevoile reale ale celor care suferă.
Aceast website își păstrează o poziție neutră pe scena politică, fără a susține partide sau ideologii. Materialul are un caracter pur informativ și de reflecție. Recomandăm analizarea mai multor puncte de vedere pentru o înțelegere completă și nuanțată a subiectului.
