În lumea muzicală românească din perioada interbelică strălucește numele unei artiste care a reușit să îi captiveze pe contemporani prin vocea sa extraordinară. Mia Braia, născută Maria Braia în 1911 la Craiova, a devenit una dintre figurile emblematice ale scenei artistice de atunci, lăsând în urmă o moștenire culturală care continuă să inspire și astăzi, în ciuda greutăților întâmpinate în timpul regimului comunist.
Povestea sa începe în atmosfera vibrantă a unei cârciumi craiovene, „La ieftenirea traiului”, proprietatea tatălui său, Constantin Braia. Aici, printre acordurile lui Ion „Țache cobzarul” și melodiile violonistului Nea Limbă, tânăra Mia își descoperă pasiunea pentru muzică. Această ambianță artistică nu o influențează doar pe ea, ci și pe sora sa, Ioana Radu, care va urma o cale similară în lumea spectacolului.
CITEȘTE ȘI: Tzanca Uraganu aruncă bomba în modă
Viziunea tatălui său despre potențialul fiicei se dovedește profetică. Constantin Braia nu ezită să investească sume considerabile pentru a-i oferi Miiei cea mai bună educație muzicală posibilă. Astfel, ea ajunge să studieze la prestigiosul Conservator „Cornetti” din Craiova, unde își perfecționează tehnica sub îndrumarea unor maeștri precum compozitorul Ion Vasilescu și profesoara de canto clasic Jeny Ciolac.
Deși inițial se îndrepta spre o carieră teatrală, cu o preferință pentru genul tragic, destinul o poartă spre muzică. Primul său spectacol are loc într-o comedie prezentată la restaurantul Minerva din Craiova, moment în care publicul descoperă cu uimire calitățile sale vocale excepționale. Succesul o propulsează rapid în poziția de prim-solistă a Corului „Armonia”, consolidându-i reputația în cercurile artistice locale.
CITEȘTE ȘI: Vestea momentului de la Niculina Stoican
Ambiția și talentul o determină să facă pasul decisiv către capitală. Cu sprijinul financiar al tatălui, care nu se dă înapoi de la sacrificii pentru visul fiicei sale, Mia Braia se stabilește la București. Aici, la Conservator, își rafinează arta și câștigă recunoașterea ca una dintre vocile de referință ale epocii, cucerind atât criticii, cât și publicul larg prin interpretările sale memorabile.
Însă istoria îi rezervă o lovitură cruntă. Venirea comunismului marchează începutul unei perioade întunecate pentru cariera sa artistică. Cenzura severă și restricțiile draconice impuse de noul regim îi limitează drastic activitatea. Înregistrările și albumele pe care le realizase în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial dispar fără urmă, iar opera sa riscă să cadă în uitare, privând generațiile viitoare de o comoară artistică inestimabilă.
CITEȘTE ȘI: Pepenele verde ascunde un secret periculos care îți poate distruge sănătatea
Un episod deosebit de semnificativ din viața sa rămâne întâlnirea cu Lucian Blaga, gigantul literaturii române. În 1960, în timpul unui turneu la Cluj-Napoca, artista are privilegiul unei conversații cu poetul, experiență pe care o va evoca cu emoție în volumul de memorii publicat în 1989 la New York. Această întâlnire devine un moment de referință în biografia sa, demonstrând impactul pe care l-a avut asupra unor personalități marcante ale culturii românești.
Dialogul dintre cei doi creatori se dovedește revelator pentru viziunea artistică a Miiei Braia. Ea își exprimă concepția despre cântecul de dragoste, comparându-l cu poezia metafizică a lui Blaga. Poetul, cu înțelepciunea sa caracteristică, redirecționează discuția către o reflecție profundă despre natura frumuseții, subliniind supremația spiritualului asupra aparențelor exterioare – o lecție pe care artista o va păstra ca pe un testament spiritual de la unul dintre cei mai mari gânditori ai neamului.
CITEȘTE ȘI: Află cum a trecut Niculina Stoican peste greutăți inimaginabile
