Romina Gingașu poartă cu ea un gol care pare să nu se mai închidă de 21 de ani, de când și-a luat la revedere de la tatăl ei. Într-un interviu emoționant acordat emisiunii „40 de întrebări cu Denise Rifai”, vedeta a deschis sufletul și a vorbit despre ziua înmormântării, promisiunea pe care și-a făcut-o și ritualurile prin care își ține vie legătura cu cel care i-a dat viață.
Ziua în care pământul mamei i-a fost întors în brazdă îi stă încă vie în minte: o mare de fețe îndoliate, lacrimi scurse neîncetat, iar Romina și-a zis, cu glas hotărât, că va fi ultima zi în care își va permite luxul durerii. De-atunci, lacrimile și le-a rezervat doar amintirii tatălui, lăsându-se forțată de reguli pe care și le-a impus singură – nu există altă dramă mai mare decât cea pentru el.
CITEȘTE ȘI: Durere pentru Angela Similea: Marta, prietena cu ochii verzi, s-a stins înainte de Paște
Fiecare clipă fără tată a fost un prilej de durere. „Întotdeauna mi-a fost dor de el”, mărturisește Romina, care își găsește consolare în ideea că sufletul părintelui îi este alături. În zilele liniștite, când casa îi pare prea tăcută, vorbește cu tatăl ei, convinsă că undeva ea îi răsună cuvintele. Chiar și întâlnirile importante din viața ei – de la prezentări cu oameni influenți până la momentele cele mai mici – le povestește mai întâi lui, ca și cum ar fi alături de ea.
Anul trecut, la cimitir, i-a cerut trei dorințe și, spre surprinderea ei, toate s-au împlinit. Acum, are încă o rugăminte neatinsă, pe care o va purta în suflet până când o va rosti iar și va simți că inima îi tresare de speranță.
CITEȘTE ȘI: Elena Vîșcu își deschide sufletul după despărțirea de CRBL
Cum și-ar fi imaginat viața dacă tatăl ei ar mai fi fost aici? Răspunsul vine fără ezitare: ar fi fost o altă Romina, una care poate nu s-ar fi găsit pe scena publică unde activează azi. Prin studiul cărților, a descoperit un îndemn care i-a schimbat perspectiva: oamenii pe care îi iubim și care pleacă deschid uși pe care nu le-am fi bătut noi înșine. Astfel, plecarea tatălui ei i-a redirecționat pașii spre o misiune neprevăzută, una care nu includea neapărat un cămin obișnuit și un destin clasic de familie.
Într-o lume în care durerea răscolește adesea amintiri ascunse, povestea Rominei ne provoacă să privim dincolo de pierdere și să ne întrebăm: ce drumuri nebănuite ni s-ar deschide dacă am îndrăzni să ne croim viața dincolo de așteptările pe care le purtăm în inimă?
CITEȘTE ȘI: Cum Cristian Popescu Piedone a întâlnit-o pe soția sa într-un autobuz la prima zi de serviciu
