Artistul de renume Nicolae “Fuego” Martinescu nu este doar un nume sonor pe scenă, ci și un amator pasionat de pictură. Încă din copilărie, când “mâzgălea” desene pe hârtie, el a simțit chemarea culorilor pe pânză. Deși recunoaște că în școală nu excela la ora de desen, dorința de a-și așterne gândurile în acrilic i-a rămas vie.
În ultimii 30 de ani, Fuego a transformat buchetele de flori primite după spectacole în motivație artistică. După cum spunea chiar criticul Nicolae Dabija, fiecare floare i-a inspirat o compoziție proprie, iar astfel a strâns peisaje pline de petale, case de poveste și trestii scăldate în rouă. În fața fiecărei pânze, întâi îi vine în minte un titlu – de la “Nu mă uita” până la “Flori de rouă” – şi abia apoi culorile prind viață.
CITEȘTE ȘI: Fuego pregătește retragerea: Ce vrea să lase în urmă
Picturile sale nu stau îngrămădite în atelier, ci călătoresc prin lume: de pe mesele românilor care-și aduc aminte de casă în vacanță, până în galerii și colecții particulare din America, Australia, California și tot continentul european. De două ori pe an, în general în afara iernii, Fuego organizează câte două vernisaje – un răgaz rar, pentru că între concerte și emisiuni nu prea găsește timp liber.
Într-o recentă apariție TV, nu doar arta plastică i-a stârnit atenția, ci și soarta bunicii sale. La aproape 90 de ani, aceasta se recuperează într-o clinică după o căzătură nefericită. Artistul povestește cum a chemat-o de fiecare dată să-și petreacă clipe alături de ea şi să-i asigure tot confortul de care are nevoie.
CITEȘTE ȘI: Fuego pregătește retragerea: Ce vrea să lase în urmă
Fuego rămâne bucuros că, peste tot unde ajunge, lasă în urmă nu doar muzică, ci și emoții pictate. Poate că, de acum înainte, fiecare pensulă va spune o poveste nouă despre iubire, familie sau nostalgie… Ce nuanțe va alege următoarea dată pentru a-și împărtăși gândurile?
