Sanda Țăranu a fost, vreme de decenii, chipul rafinat al Televiziunii Române. În spatele eleganței de la pupitru se ascundea, însă, o durere pe care puțini au bănuit-o. După 1983, emisiunile s-au redus drastic la doar două ore pe zi, iar prezentatoarea s-a simțit deodată fără loc pe ecran. Nu a acceptat compromisuri care i-ar fi știrbit demnitatea și a ales să plece din redacție, un gest curajos, dar care i-a zdruncinat echilibrul interior.
Schimbarea bruscă a rutinei a adus depresia. Zilele erau tot mai apăsătoare, somnul tot mai rar. Când a simțit că nu mai poate, Sanda Țăranu a cerut ajutorul specialiștilor și s-a internat la Spitalul de Psihiatrie „Alexandru Obregia”, cunoscut atunci drept „spitalul numărul 9”. Decizia a fost grea, dar salvatoare. În saloare a descoperit cât de mulți oameni se luptă cu suferințe nevăzute și cât de importantă este empatia.
CITEȘTE ȘI: Sanda Țăranu dezvăluie de ce Andreea Marin și Mihaela Rădulescu au dispărut de pe TV
Într-o seară, câteva paciente au căutat-o, urcând pe un scăunel ca să poată zări interiorul rezervei în care stătea. Cu ochii plini de speranță au rugat-o: „Noi am venit să ne spuneți noapte bună, așa cum spuneți la televizor. Poate că dacă ne spuneți noapte bună, vom reuși să dormim.” Impresionată, prezentatoarea le-a promis că va merge la ele zilnic, ca să le dea acel „noapte bună” liniștitor și să le asculte necazurile. A transformat astfel propria suferință într-un sprijin pentru ceilalți.
Medicii au remarcat rapid efectul pozitiv al prezenței sale în secție, iar una dintre vizite i-a adus chiar o apreciere caldă din partea profesorului coordonator: „Aș vrea eu să am paciente ca dumneavoastră.” În lunile de terapie a înțeles că depresia nu este o slăbiciune, ci o boală care trebuie abordată cu seriozitate, iar recuperarea cere răbdare, tratament și susținere.
CITEȘTE ȘI: Sanda Țăranu dezvăluie de ce Andreea Marin și Mihaela Rădulescu au dispărut de pe TV
Astăzi, la distanță de acele momente grele, Sanda Țăranu vorbește deschis despre ele pentru a arăta că vedetele nu sunt scutite de suferință și că solicitarea ajutorului nu este un motiv de rușine. Experiența din spital i-a oferit o lecție prețioasă: fragilitatea umană ne leagă pe toți, iar un cuvânt cald, rostit la timp, poate aduce mai multă vindecare decât ne imaginăm.
